miercuri, 27 octombrie 2010

Naşterea! Dăruieşti sau primeşti viaţă?

Bună ziua, tuturor celor care au avut curiozitatea de a accesa acest blog!

Relatarea de azi 27.10.2010:


Cei aleşi!





Ne jucam, Darius, eu şi Doina (mama lui Darius şi soţia mea)
Sămbată zi de joacă...

Dacă vrei sa inţelegi viaţa trebuie s-o trăieşti!
Toţi avem repere pe care le urmăm, nevoi pe care încercăm să ni le satisfacem, idealuri spre care tindem. Totul depinde de societatea in care trăim şi de relaţia pe care o avem cu ea. Toţi însă, vrem să fim iubiţi, apreciaţi, respectaţi... până si cele mai odioase atitudini se nasc tot din această, intrinsecă dorinţa a noastră de a fi in centrul atenţiei sau de a capta, macar atenţia celorlalţi. Dacă cineva iţi cere dragostea ta, inseamnă că te apreciază, că te respectă, că vrea să fie in preajma ta. Este mult de discutat pe tema aceasta... să accepţi  sau nu, te interesează sau nu, te reprezintă sau nu, etc... dar nu despre asta doresc sa vorbesc acum.

Ce faci dacă, cineva doreşte să-ţi încredinţeze, ce are el mai de preţ... VIAŢA!

Ne intoarcem la:
Sâmbătă zi de joacă.
Darius este in centrul atenţiei noastre, ne jucăm, glumim, rădem, suntem fericiţi... La un moment dat, scăpând oarecum din hârjoneala şi îmbrăţişările noastre gâdilicioase, cu râsul zglobiu, Darius ne spune:

- Mami, tati, eu când eram acolo sus, în lumină... Eu v-am ales!

Nu-mi propun o să dezbat această afirmaţie!
Este un moment de respiro... Am simţit bucuria vieţii... Îţi mulţumim!


marți, 26 octombrie 2010

Generaţii

Linişte!
Vreau Linişte!
Mă apropii de lume
Şi pasii mi-i trimit inainte...
Să cerceteze locurile.
Din urmă mă apropii...
Si mi-e frică!
Dar totusi pasesc.

Coltii pustiului...
Pumnale, cu însetate ascuţişuri de sănge,
Prin umbre sticlesc.
Satana-şi aruncă înaintea-mi tentaculul greu...
Mă împiedic şi sunt gata sa cad.
Braţele-mi pornesc să-şi caute sprijin,
Trupu-mi alunecă parca, spre afund de prapastii...
Cu ghearele muşc bucăţi de speranţă,
Si totul în juru-mi se pierde-n spirale...

Umbrele s-au trezit cu nesomnul,
În ochi cu sclipirea de vultur...
Însă pasii mi se contopesc cu trupul
Si-mi redau echilibrul.

Jur-împrejuru-mi, milioane de pasi
Şi-au întins formele,
Braţe să-mi fie de sprijin...
Le ascult sfaturile si le citesc
Cartile cu copertile uzate...
Stropi de lumină picura-n beznă,
Dezvelindu-mi de inca o haină formele.
Ma cutremur...

Aş vrea sa ma intorc
În gradina cu roze...
Dar timpul in urma-mi plezneşte din bice...
Cu el prizonier, inainte ma duce,
Mereu înainte...
Zumzetul vesel ramane in urmă,
Îl mai aud si acum...
Îndepartata cascada!

Înlauntru-mi, ceaţa-şi desface din plete,
Vagi, formele de gelatină...
Şi razele din ochiu-mi
Pornesc să-ntămpine lumina farului din departarea lumii...
Lumina coboară printre crengi
Şi le trimite umbrele la plimbare...
Alerg...
Printre umbre-mi strecor fiinţa...
Pana cănd?
Pana acolo!
Spre vesnicie...

Linişte!
Vrem Linişte!

Ascultaţi!
Incă o generaţie se apropie de lume...