Bună ziua, tuturor celor care au avut curiozitatea de a accesa acest blog!Relatarea de azi 27.10.2010:
Cei aleşi!
Ne jucam, Darius, eu şi Doina (mama lui Darius şi soţia mea)
Sămbată zi de joacă...
Dacă vrei sa inţelegi viaţa trebuie s-o trăieşti!
Toţi avem repere pe care le urmăm, nevoi pe care încercăm să ni le satisfacem, idealuri spre care tindem. Totul depinde de societatea in care trăim şi de relaţia pe care o avem cu ea. Toţi însă, vrem să fim iubiţi, apreciaţi, respectaţi... până si cele mai odioase atitudini se nasc tot din această, intrinsecă dorinţa a noastră de a fi in centrul atenţiei sau de a capta, macar atenţia celorlalţi. Dacă cineva iţi cere dragostea ta, inseamnă că te apreciază, că te respectă, că vrea să fie in preajma ta. Este mult de discutat pe tema aceasta... să accepţi sau nu, te interesează sau nu, te reprezintă sau nu, etc... dar nu despre asta doresc sa vorbesc acum.
Ce faci dacă, cineva doreşte să-ţi încredinţeze, ce are el mai de preţ... VIAŢA!
Ne intoarcem la:
Sâmbătă zi de joacă.
Darius este in centrul atenţiei noastre, ne jucăm, glumim, rădem, suntem fericiţi... La un moment dat, scăpând oarecum din hârjoneala şi îmbrăţişările noastre gâdilicioase, cu râsul zglobiu, Darius ne spune:
- Mami, tati, eu când eram acolo sus, în lumină... Eu v-am ales!
Nu-mi propun o să dezbat această afirmaţie!
Este un moment de respiro... Am simţit bucuria vieţii... Îţi mulţumim!
belle cose,non lo sapevo che sai spiccare il filo in quattro....si,lo so,noi rumeni lo facciamo spesso,alla tua età,bisogna solo accetare con tutta l'anima, le gioie della vita,perchè sei fortunato;se come non lo sapevi!!fortunato!hai una bella famiglia!auguri di cuore!marilena pavel
RăspundețiȘtergere